Mijloacele învăţămîntului ¬

Metode ale învăţămîntului
Expunerea ¬
Conversaţia euristică ¬
Demonstraţia şi observarea didactică ¬

Metodologii didactice
Metoda didactică ¬
Procedeul didactic ¬
Organizarea învăţării ¬

Tendinţe noi în metodologie ¬

Clasificarea metodologiilor ¬

Produse curriculare ¬

Lucrările studenţilor noştri
Education for teens ¬
Education in Moldova ¬

 

 

 

 

 

Introducere

Se spune ca între copil şi cer se deschide un rîu de informaţie timp a aprox. 6 luni cît creşte în trupul mamei, iar după naştere timp de alţi 6-7 ani, un flux asemănător de informaţie stă şi între mamă şi fiu/fiică... Este uşor de adoptat o asemenea poveste de a crede că, sufletul creşte cursiv în trupul copilului deodată cu evoluţia lui trupească să zicem, iar naşterea de fapt, să reprezinte şi completarea procesului de transfer a sufletului; iar rest de 7 ani, poate în necunoştintă numiţi şi cei 7 ani de acasă, să fie de fapt un alt transfer de informaţie.

Celebrul filozof Petre ţuţea constată: „Omul este un animal raţional care vine de nicăieri şi se duce nicăieri...“ E timpul să ne întrebăm îngrijoraţi: cine l-a învăţat pe om că vine de „nicăieri” şi se duce tot acolo? De ce omul (elev – student) educat atît de mult (circa 25 ani!) a devenit atît de „puţintel”, şi nu desăvîrşit?

Educaţia este o cultură a caracterului, un fel de obişnuinţă contra naturii, dar şi singura nobleţe ce-i distinge pe oameni. Este un fel de artă ce face să treacă conştientul în inconştient, dar de multe ori nu e un fapt al şcolii ci al unei virtuţi pe care o porţi în tine.

Educaţia tradiţională a europeanului a fost mereu cizelată de o istorie care ne-a arătat că e mai prudent să nu te expui şi nici să domoleşti febra unui secol grăbit, trăind iluzia că avem timp pentru toate. Pretutindeni în lume, sistemul educaţional este confruntat, pe de o parte, cu impactul noilor tehnologii de cunoaştere şi comunicare, cu ritmul rapid al schimbărilor, iar pe de alta parte, cu efectul globalizării societăţii, al creşterii interdependenţelor dintre naţiuni şi culturi.

Responsabilitatea pentru globalizarea educaţiei pleacă de la conştientizarea faptului că, problemele cu care ne confruntăm se află în interacţiune, astfel că, schimbările propuse în plan educaţional, sunt parte a strategiei pentru întalnirea cu viitorul. Succesul schimbării depinde esenţial de calitatea resursei umane implicate, iar aceasta este cultivată prin învăţămînt.

Logica, în esenţă, nu conţine nici realul, nici posibilul. Ea este un loc de articulare a posibilului cu realul, iar educaţiei îi revine rolul de a face joncţiunea dintre posibil şi real.

Educaţia ne învaţă că nu trebuie să părăsim străduinţa cu gîndul la destin, dar o astfel de filozofie relevă o concluzie importanţă, adică modul în care un om îşi acceptă destinul poate fi mai important decat însuşi destinul său.

Se spune că, educaţia este oglinda instituţiei absolvite, iar roadele acestei munci se datorează părinţilor şi profesorilor. De aceea un rol important joacă alegerea cu grija a unei instituţiei de învăţămînt prestigioase, de ea depinde viitorul nostru atît pe plan intelectual, cît şi pe plan profesional.

   

Copyrighted by educativ.info