Mijloacele învăţămîntului ¬

Metode ale învăţămîntului
Expunerea ¬
Conversaţia euristică ¬
Demonstraţia şi observarea didactică ¬

Metodologii didactice
Metoda didactică ¬
Procedeul didactic ¬
Organizarea învăţării ¬

Tendinţe noi în metodologie ¬

Clasificarea metodologiilor ¬

Produse curriculare ¬

Lucrările studenţilor noştri
Education for teens ¬
Education in Moldova ¬

 

 

 

 

 

Formă de predare: Conversaţia euristică

Conversaţia euristică prezintă un dialog, ce are loc între profesor şi elev, trezind la interes elevul printr-un set de întrebări, care în final duc la aflarea adevărului. Prin această metodă, elevii sunt determinaţi să facă propriile plimbări în universul cunoaşterii, şi să facă legăturile necesare dintre cunoştinţele găsite. Aceste conexiuni între informaţiile primite ajută la aflarea de noi cunoştinţe.

O concepţie a educaţiei, este faptul că, întrebarea este începutul cunoaşterii şi al dezvoltării, şi adevărata cunoaştere nu se află în răspuns, ci în punerea întrebărilor şi urmărirea neîncetată a răspunsurilor, care la rîndul lor trezesc alte întrebări, ceea ce este o reacţie în lanţ. Acest fapt a determinat cercetarea importanţa întrebărilor în educaţie.

în prezent, în sistemul educativ, există un dialod continuu între cei care fac parte la educare. Acest tip de formă de predare cere o inteligenţă productivă, curiozitate, libertate şi îndependenţă în gîndire. Situaţia-problemă, cere după sine motivul apariţiei acestei probleme, iar rezolvarea ei este lăsată pe seama elevilor, care dezvoltă idei proprii intelectuale. Acest tip de predare prin metodele utilizate, determină elevii să-şi caute propria orientare şi cadrul în care se vor dezvolta.

întrebările, utilizate la predare, pot varia de la spontaneitate pînă la artificialitate, caz în care elevul special este „scos din bîrlog” să rezolvă greutăţile, astfel căpătînd cunoştinţe noi. Situaţia în care profesorii aşteaptă un răspuns, aşa cum ar aştepta ei, ar trebui eliminată, căci acest fapt se poate numi o educaţie camuflată. Aceleaşi urmări negative o are şi intervenţia profesorului în cadrul discuţiilor, ca urmare, la elevi se trezeşte pasivismul şi conformismul. în sens contrar a acestui fapt, este dezvoltată iniţiativa şi naturaleţea la elevi, posibilitatea de parteneriat în rezolvarea situaţiilor-problemă.

întrebarea, este graniţa dintre ştiu şi nu ştiu, deacea are un succes mare în cazul oricărei situaţii de învăţare. întrebarea, este cea care schimbă moduri de gîndire, efectuează trecerea de la o informaţie limitată la una concretă şi clară. Ea este o invitaţie la acţiune, reprezintă un ferment al creierului, un instrument, cu ajutorul căruia se poate obţine cunoştinţe. La fel, reprezintă o structură cu conţinut incomplet, cu destinaţia – vreau să ştiu.

în momentul în care o întrebare este lansată, nu putem spune, că acest fapt a avut loc din cauza neştiinţei. însuşi întrebarea, deja reprezintă o parte a răspunsului, iar restul trebuie găsit din baza de cunoştinţe iniţial depozitate în creier.

întrebarea, mai are rolul de a schimbă unele păreri, care au existat anterior. Cînd este lansată o întrebare, se luminează minţile, iar acel nou aflat , ia locul vechiului ştiut. Modul în care este pusă întrebarea, reprezintă modul în care rezolvi problemele şi le întelegi. Se cere, la punerea întrebării, o formulare cît mai clară şi precisă a ei, pentru a găsi în însuşi întrebare, jumătate din răspuns.

O întrebare este calificată ca corectă dacă:

- problema supusă interogării are sens;

- cel întrebat poate da răspunsuri;

- precizia şi unicitatea întrebării.

Tipul întrebărilor trebuie să fie flexibil, fiind de diferite categorii:

- de tip reproductiv: ce?, cînd?, unde?;

- de tip ipotetic: dar?, dacă?;

- de tip evaluativ: ce este mai bun, corect, frumos?

întrebările, cer după sine o dinamică, în dependenţă de legăturile, completările dintre ele. O întrebare „cheamă” o altă întrebare, prin reacţii în lanţ, dar în acelaşi timp poate ascunde la spate alte întrebări neformulate încă.

   

Copyrighted by educativ.info