| Introducere | Despre sait | Linkuri interesante
     
 
 • Educaţia intelectuală  
 
 

Educaţia prin exerciţiu intelectual

Educaţia intelectuală stă la baza cunoaşterii şi practicii omeneşti. în jurul său roiesc celelalte tipuri de educaţii şi acţiuni ale personalităţii.

Educaţia intelectuală are ca scop formarea individului intelectual, impunînd unele legităţi şi reguli. Educaţia intelectuală are rolul de a dezvolta capacităţile cognitive, de a acumula cunoştinţe intelectuale, de a asimila tehnici culturale, şi anume: cititul, scrisul, socotitul, capacitatea de a substrage cunoştinţe derivate din cele vechi, pentru a evidenţia independenţa cognitivă la formarea individului.

Educaţia prin valorile cognitive, permite indivizilor o acumulare a cunoştinţelor de bază, care ajută la orientarea în spaţiu în diferite cazuri, dezvoltarea capacităţilor de cunoaştere, formarea unor interese de cunoaştere, dobîndirea unor deprinderi, formarea unor imagini globale despre persoana proprie şi asupra mediului ce înconjoară persoana dată.

Educaţia intelectuală are ca ţel formarea unei personalităţi intelectual independente, cu capacitate de autodezvoltare. Independenţa intelectuală a unui individ se bazează pe independenţa gîndirii şi a raţiunii. A fi independent, în acest context, presupune a gîndi cu propriul cap, de a nu depinde de punctele de vedere şi gîndirea altor persoane, a fi contra bîrfelor, a fi cu idei inventive, obiectiv şi critic cu propriile idei. A fi independent mai înseamnă că prin căutare, să găseşti şi să produci din ceea ce s-a găsit, pe baza argumentelor proprii, să accepţi explicaţii şi argumente personale, să domini cunoaşterea prin argumentări multiple.

Educaţia nu reprezintă doar strîngerea sau creare de explicaţii ştiinţifice, ea presupune şi o atitudine şi responsabilitate faţă de cunoaştere.

Sunt mai multe teorii, care ajută la acumularea de cunoştinţe. Una din ele este behaviorismul. Behaviorismul este o ştiinţă a comportamentului. Conform acestei teorii, la baza cunoştinţelor stă experienţa, unde spiritul persoanei mature este un vas gol, care este umplut pe parcursul vieţii cu experienţă, iar spiritul copilului este o foaie albă (tabula rasa), pe care se poate scrie orice.

Această teorie presupune faptul, că învăţarea are loc prin legarea unor stimuli cu anumite reacţii, iar acest fapt este numit asociaţionismul.

Tot ceea ce gîndim şi vorbim au loc din cauza legăturii dintre stimuli şi răspunsuri, iar acestea la rîndul lor, determină legătura dintre neuroni. Reacţiile sunt întărite prin repetare şi obişnuire. Legarea unor stimuli cu anumite reacţii este numită condiţionare clasică, în care dacă există stimul, există şi răspuns. Pentru a fixa unele reacţii trebuie ca ea să fie întărită, fie acesta bună sau rea.

Pe baza acestei teorii în educaţie au fost introduse următoarele practici de învăţare: repetiţia, exerciţiul, pedepsele, etc.

 

 • Dezvoltarea Educaţiei
Formele educaţiei
 • Educaţia formală
 • Educaţia nonformală
 • Educaţia iformală
Factorii educatiei
 • Educaţie familială
 • Educaţie scolară
 • Educaţie prin mass-media
Tipuri de educatie
 • Educaţie intelectuală
 • Educaţie estetică
 • Educaţie sexuală

 • Noi direcţii ale educaţiei

 • Licee
 • Universităţile Moldovei

Lucrările studenţilor noştri

 • Servicii educaţionale
 • Facts of life
 • Education in Moldova
 • Articles Library
 
Main
 
  © 2006 Educativ.info